C'ARTE, cărţi, s.f. I. 1. Scriere cu un anumit subiect, tipărită si legată sau brosată în volum. ◊ Carte albastră (sau albă, neagră etc.) = publicaţie oficială a unui guvern care conţine documente justificative privitoare la o problemă politică. ◊ Expr. A vorbi (sau a spune) ca la (sau ca din) carte = a vorbi ca un om învăţat; a vorbi asa cum trebuie; a face caz de erudiţia sa, a fi pedant. A se pune pe carte = a se apuca serios de învăţat. Cum scrie la carte = asa cum trebuie, cum se cere. Om de carte = persoană care citeste, studiază mult; cărturar. ♦ Diviziune mai mare decât un capitol a unei scrieri de proporţii mari. 2. Fig. Cunostinţe de scriere si de citire; învăţătură, stiinţă, cultură. Ai carte, ai parte. 3. Registru. II. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. "de") Carnet cu date personale, care atestă sau conferă unei persoane anumite drepturi. Carte de membru. ◊ Carte de muncă = carnet de muncă. 2. Bucată de carton, cu însemnări scrise sau tipărite, căreia i se dau diferite întrebuinţări: pentru corespondenţă (carte postală), ca permis de intrare la un concert, la o bibliotecă (carte de intrare), indicând numele (profesiunea, adresa etc.) unei persoane (carte de vizită) etc. ♦ Fiecare din cele 52 sau 32 de cartoane dreptunghiulare, diferenţiate după culorile, semnele si figurile imprimate pe ele si întrebuinţate la anumite jocuri de noroc. ◊ Expr. A da cărţile pe faţă = a-si arăta gândurile sau planurile, a spune adevărul. A(-si) juca ultima carte = a face o ultimă încercare (riscând) în vederea atingerii unui scop. A juca cartea cea mare = a depune toate eforturile si a se avânta cu toate riscurile într-o confruntare (desperată) în scopul atingerii unui ideal. A da în cărţi = A pretinde ca ghiceste viitorul cu ajutorul cărţilor de joc. III. (Înv. si pop.) 1. Scrisoare. 2. Ordin scris, emis de o autoritate. 3. Act scris, document; dovadă. ◊ Carte de judecată = hotărâre, sentinţă judecătorească. - Refăcut din cărţi (pl. lui ◊cartă < lat. charta), prin analogie cu parte-părţi; (II) din fr. carte.
Sursă : DEX'98 (6874)  - cata

C'ARTE s. v. act, catastif, condică, dispoziţie, document, dovadă, epistolă, epistolie, hârtie, hotărâre, izvor, înscris, ordin, piesă, poruncă, răvas, registru, scri-soare.
Sursă : Sinonime (175868)  - siveco

C'ARTE s. 1. lucrare, operă, scriere, tipăritură, tom, volum, (livr.) op. (O ~ groasă.) 2. (CONT.) cartea mare = maestru, registru de partizi. 3. carte funciară v. cadastru; carte funduară v. cadastru. 4. v. învăţătură.
Sursă : Sinonime (175867)  - siveco

c'arte (volum, cartonas, text scris) s. f., g.-d. art. cărţii; pl. cărţi
Sursă : DOR (230183)  - siveco

C'ART//E cărţi f. 1) Scriere tipărită, legată sau brosată în volum. ◊ ~ de căpătâi lucrare preferată de cineva, absolut indispensabilă într-un domeniu de activitate. 2) fig. Bagaj de cunostinţe pe care le posedă cineva; învăţătură; studii. ◊ A face ~ a însusi cunostinţe. A sti ~ a fi om învăţat. A vorbi ca din ~ a vorbi ca un om învăţat. A lega ~ea de gard a renunţa la învăţătură. 3) Document oficial, cu date personale care confirmă drepturile unei persoane; carnet. ~ de muncă. 4) Bucată de carton de dimensiuni mici, care conţine diferite însemnări si serveste la anumite scopuri. ~ de vizită. ~ postală. ~ de joc. 5) înv. Comunicare în scris trimisă cuiva; scrisoare; răvas. A trimite ~. 6) înv. Caiet unde se fac diferite însemnări cu caracter administrativ; registru. ~ de imobil. [G.-D. cărţii] /<lat. charta
Sursă : NODEX (326720)  - siveco